Costi Rogozanu față cu reacțiunea

Nici feminist, nici marxist, nici snob“, Costi Rogozanu este promotorul unui tip de critică literară despre care s-ar putea spune – fără să ne menajarisim – că e pe cale de dispariție, cel puțin în mediile așa zise intelectuale/literare românești. Pe lângă imparțialitatea textelor sale și spiritul critic agresiv, uneori chiar teribilist cu tentă de răzvrătire, Costi Rogozanu încearcă – uneori reușește, alteori se lasă dus de val – să aplice o lectură leală care să îndreptățească atât textul în sine (cel despre care se scrie) cât și posibilii lectori pe care acesta i-ar putea avea pe viitor. Textele sale critice – publicate în presa vremilor sub care ne aflăm, dar și reunite într-un volum apărut în 2006 la Editura Polirom – pun în primul rând problema prejudecăților în lectura unui text. În marea majoritate a cazurilor, un lector, fie el avizat sau neavizat, are tendința – uneori conștientă, alteori inconștientă, indusă de contextul istorico-social în care se află – de a judeca o carte nu din punct de vedere estetic, ci din perspectiva unor aspecte mercantile care idolatrizează textele/figurile ce nu sunt neapărat valoroase. Propunerea pe care criticul în discuție o face, în mod indirect prin atitudinea pe care acesta o vehiculează în raportarea sa la text, este aceea de a lectura o carte fără a fi conștient pe de o parte de numele autorului ce apare pe copertă, de editura care publică volumul (implicit de politicile sale de piață) pe de altă parte. Faima (sau cel putin o biografie bună a) unor scriitori – indusă de cele mai multe ori prin procese de mediatizare ale unor edituri sau ale unor grupuri de interese formate în jurul unor idoli – poate diminua considerabil lealitatea unui critic literar atunci când aceasta e luată drept criteriu în judecarea estetică.

Miza volumului său de debut, intitulat sugestiv Agresiuni, digresiuni, stă nu într-o încercare de a lovi sau de a compromite o posibilă tradiție a privirii critice (o astfel de încercare e negată atât în prefață cât și în ultimul articol din volum) ci de a atrage atenția asupra tendințelor patologice spre care merge gândirea critică românească. Mai mult decât atât, Costi Rogozanu acuză într-o oarecare măsură consumerismul și “frivolitatea mercantilă” care s-a infiltrat în gândirea critică de astăzi argumentându-și poziția prin exemple clare, toate judecate la rece. Una dintre acuzele pe care Costi Rogozanu le aduce are la bază așa-numitul raport discipol/maestru care “s-a insinuat în procesul lecturii” având consecințe grave în procesul receptării astfel încât “cititorul român a fost un discipol perpetuu sub comunism – o atitudine vulnerabilă, care permitea o manipulare perfectă.” Deși contextul istoric/politic s-a schimbat raportul binar continuă să existe dând naștere la clișee de tipul “Salvați cultura!” Răspunsul lui Rogozanu la un astfel de apel patetic e simplu și la obiect: “Nu e nimic de salvat. Trebuie doar făcută și promovată profesionist.” Fiecare declamație căzută în păcatul idolatriei taberelor de intelectuali își găsește reversul medaliei. Studiul literaturii și implicit actul critic se transformă într-un proces de exorcizare, o reanimare a unei literaturi/culturi ce alunecă spre manierism și discursuri bombastice despre personalități care se autoproclamă drept promotori (și salvatori) ai culturii adevărate, cea scrisă cu majusculă. “Limbajul prețios, bătrânicios, autolegitimant predomină în presa noastră culturală.” Această degringoladă carnavalescă îi produce criticului – conștient de urmările pe care le are o cronică negativă atașată unui nume mare din literatura română contemporană – un soi de greață tratabilă doar prin ironie și detașare nu numai față de text dar și față de (pre)judecățile și “inerțiile culturale” care însoțesc textul. Detașarea are ca rezultat o demascare a imposturii așa-numiților intelectuali parveniți. Tratamentul constă în a avea curajul de a spune “Romanul e unul mediocru. Oricât s-au străduit revistele prietene să-l protejeze.

Cu toate acestea, în cronicile lui Costi Rogozanu gestul individual – cel ce are drept țintă ruperea inerțiilor – nu e întotdeauna însoțit de un gest teoretic și tocmai acest lucru îl face pe criticul de față să recurgă la anumite compromisuri ce nu sunt în concordanță cu unele puncte de vedere pe care altădată le susține cu fermitate. Uneori, spiritul său revoluționar își pierde din forță datorită unor schimbări subite de atitudine. Deși textele sale deneagă spiritul mercantil și preconcepțiile atunci când vine vorba de literatură negația directă coexistă cu afirmația indirectă. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, pentru Costi Rogozanu e mai important omul/personalitatea (chiar contextul scrierii/apariției unei cărți) decât cartea/textul în sine. Toată această luptă împotriva idolilor se materializează într-o încercare – uneori motivată, alteori nemotivată – de a obiectiva subiectul si de a judeca textul în afara oricărei determinări ajungând pâna la a nega valoarea textului pe considerente economice/politice sau ideologice, sau din motive ce sunt de natură socială. Uneori nu textul e cel care e acuzat – și de cele mai multe ori C.R. se pierde în considerații generale asupra contextului de apariție a cărții – ci omul din spatele textului. Mai mult decât atât, criticul de față propune o metodă de lectură acidă într-un soi de tentativă de a distruge din temelii prejudecățile pe care publicul cititor le are față de un nume sau față de o carte, deși uneori recunoaște că și el acționează sub presiunea unor așa numite prejudecăți. De pildă, la una dintre cronicile sale mărturisește că știa dinainte ce anume avea să scrie despre carte chiar fără o lectură a publicației respective. Un alt exemplu de schimbare subită de atitudine e materializat în una dintre mărturisile făcute de critic în notele ce contextualizează cronicile sale. Astfel, după ce C.R. afirmă cu tărie că recenziile sunt un mod de a câștiga public pentru cartea despre care se scrie și că acestea nu ar trebui să constituie material pentru un volum, criticul se revizuiește (situație similară cu cea a androidului din filmul lui Ridley Scott amintit în prefața volumului) și mărturisește: “Spun că nu e normal să-ți faci o carte din recenzii. Or, tocmai asta am făcut în volumul de față. Așa că mă văd nevoit să mă revizuiesc: este foarte bine să-ți faci cărți din cronici și recenzii!

Un alt aspect interesant în ceea ce privește tipul de scriitură al criticului de față constă în felul în care acesta își tratează/folosește textele. Marea majoritate a cronicilor/recenziilor sale sunt însoțite de o mică notă scrisă cu italice prin care C.R. dorește să “contextualizeze” textul propriu-zis, oferindu-și totodată prilejul de a comenta reacțiile pe care textul său le-a avut în momentul publicării în presa vremii. Acest nou prilej de critică se înscrie într-un gen de proces behavioristic de receptare alcătuit, mai întâi, din o critică la adresa reacției publicului cititor față de textul despre care se scrie (și aici intră contextul apariției, reacțiile “de casă“, editura la care e publicată cartea etc.) și apoi dintr-un alt fel de critică, de data aceasta adresată reacțiilor produse de textul său. De pildă, la recenzia uneia dintre cărțile lui Andrei Pleșu, criticul notează cu o dezinvoltură ironică următoarele: “nu mai povestesc efectele acestei recenzioare, telefoane, replici, plictiseli…” Cu alte ocazii, C.R. admite că a scris și publicat unele texte doar pentru a examina reacția unora.

Cu toate acestea, proiectul pe care Costi Rogozanu îl propune prin felul său de judecare e unul ce are o miză nobilă atâta timp cât nu ajunge în extreme precum relativizarea absolută a valorilor și aplicarea statutului – de altfel negat – de “schimbător al lumii” chiar și în cazurile în care acest statut nu se pretează a fi aplicat, deși recunosc uneori că păcatul idolatriei din cultura română e alive and kicking, la fel ca și multe alte păcate. Să ne ierte mai-marele anonim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s